Al doilea volum mi s-a parut mult mai plin de suspans. Desi actiunea a fost pe repede inainte, cartea a meritat cele 5 stelute acordate. Stilul Alinei Cosma ma surprinde mereu in mod placut, pentru ca nu scrie pagini intregi in care sa descrie si cel mai mic obiect din incapere, ci pentru ca relateaza totul atat cat trebuie, incat randurile curg lin si nici nu iti dai seama ca ai dat ultima pagina.
Tratatul de pace aduce cu el zbuciumul sufletesc al celor doi protagonisti. Odata cu nasterea prematura a fiului sau, Alexandru se invinovateste pentru chinul prin care a trecut Miriam, asa ca decide sa se indeparteze de cei doi.
Pentru ca conflictele familiale nu erau de ajuns, fiind regina, Miriam trebuia sa isi salveze poporul si sa administreze finantele in asa fel incat sa ii ajute si pe cei care flamanzeau.
Desi toata lumea il considera nebun, Miriam era singura care mai avea incredere deplina in sotul ei.
Pentru a-si salva regatul, fata decide sa vorbeasca cu regele Teodor. Insa, fara a-l anunta pe Alexandru, pleaca spre regatul Meath, unde va fi tinuta pana ce comandantul va veni dupa ea.
Va fi salvata sau povestea lor se incheie atunci, intr-un mod tragic?
In timpul lecturarii, am trait „cot la cot” cu personajele, m-am simtit una cu ei. Mereu am apreciat asta la o carte – modul in care te transpune in poveste. Un roman trebuie sa iti aduca starea aia de nostalgie cand il termini, ca si cand te-ai revazut cu niste prieteni vechi, dar a venit momentul despartirii.
Multumesc, Alina Cosma, inca o data, pentru exemplare si pentru starea pe care mi-ai oferit-o! Pe cand urmatorul roman?
Probabil stilul meu de a scrie recenzii s-a deteriorat pe parcursul timpului, insa stiu ca imi voi reveni. Imi pare rau pentru aceste pauze lungi pe care tot le iau, dar am momente in care simt ca nu fac bine ceea ce fac, ca ce scriu nu e bine primit. Imi doresc perfectiunea, desi stiu ca nu o voi obtine, pentru ca e suprarealist. Tocmai ce a iesit „filosoafa” din mine si trebuie sa pun in practica ce am invatat la ora de romana – adica sa caut absolutul, ca Eminescu.
Sper sa revin in forta! Am multe lumi fantastice de descris!
Publicat pe 7 aprilie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu