1. Prezintă-te în câteva cuvinte pentru cei care nu te cunosc.
Anamaria Gheorghiță: Sunt o adolescentă visătoare, plină de ambiție și dorință, care folosește literatura și teatrul drept mod de a se reflecta în lume.
2. De ce abordezi acest gen și nu altul?
Anamaria Gheorghiță: Mereu am fost fascinată de mister, de thriller sau de horror, dar doar de cărțile sau chiar filmele care spun o poveste, nu au doar sânge și monștri. Totodată, am vrut să încerc și ceva nou, și am combinat scrierile mele cu romanța, în ultima carte.
3. Scrisul îți dă o stare de confort sau disconfort?
Anamaria Gheorghiță: Scrisul îmi dă confort când vreau să îmi ordonez gândurile, dar îmi oferă disconfort când scrierile îmi arată doar emoție negativă, când scriu pentru a curge litere, nu lacrimi, deși nu este un disconfort enervant, la fel de iritabil precum o persoană care îți face rău sau o fobie. Dar, într-un final, ideea de a scrie și fapta însăși îmi oferă liniștea pe care o caut și împlinirea pe care o are orice scriitor, mai ales când ajută pe alții și vindecă suflete prin felul indirect de a spune „nu ești singur(ul)”.
4. Cum ți s-a schimbat stilul de a scrie după ce ți-ai publicat prima carte?
Anamaria Gheorghiță: Stilul de a scrie diferă odată cu citirea mai multor cărți și împrumuți involuntar elemente ale altor mari scriitori. Mi-am dezvoltat descrierea, spre exemplu, dar și modul de a aborda subiectele sau de a privi idei noi. Totodată, scrisul diferă și pe parcursul întâmplărilor trăite în viață, schimbându-te în cine ești astăzi.
5. Dacă ai scrie despre tine, ce perioadă din viața ta ar căpăta cea mai mare importanță? (copilărie, adolescență)
Anamaria Gheorghiță: Am scris și despre mine, am combinat ficțiunea cu realitatea exact cum mi-am dorit – la granița dintre ele, unde apare confuzia, dar și dorința de a vedea mai mult, de a îți pune întrebări și de a căuta răspunsuri, de a găsi un rost cărții. Adolescența este, însă, perioada care m-a marcat cel mai mult, pozitiv sau negativ, și care merită cel mai mult să fie oglindită, din ce am trăit până acum. Aceasta perioadă, plină de sentimente, de regăsiri și înstrăinări, de farmec și confuzie. Toate mă construiesc și fără ele nu aș fi completă.
6. Ai ascuns vreodată indicii sau secrete în operele tale, despre care doar puțini oameni știu?
Anamaria Gheorghiță: Întotdeauna. După cum am menționat mai sus, ficțiunea nu e întotdeauna ficțiune în cărțile mele, dar nu acolo unde te poți aștepta. Faptele ușor credibile le transform în ceea ce poate părea realitate, îndrăznind să notez și să analizez lucruri reale, pe care nu mulți și le închipuie adevărate. În ultima carte sunt trei ghicitori ascunse. Unii îmi spun că le-au găsit și rezolvat, îmi pun întrebări legate de ele, iar restul rămân în vaga confuzie și trec mai departe, sau se rușinează să îmi spună despre ele.
7. Care va fi următoarea publicație?
Anamaria Gheorghiță: Lucram în paralel la ultima publicație alături de o altă carte, mai mult filosofică. Nu știu când sau ce voi publica exact, dar prefer să las timpul să decidă și soarta să mă poarte pe noi meleaguri, mai ales că se apropie evenimente importante, precum facultatea sau călătoria într-o țară… exotică. Toate mă vor inspira și mă vor determina să scriu cu totul altceva decât ce mi-aș propune.
8. Care e citatul preferat? Dar cartea?
Anamaria Gheorghiță: Dintotdeauna am avut un citat preferat destul de clișeic: „Nimic nu este imposibil”, dar simt nevoia să adaug unul, reprezentat de un vers propriu: „În umbre de creații mă găsesc”. Primul mă motivează și mă inspiră, iar al doilea mă duce cu gândul la ce am scris, ce am conturat, la lumile mele și la creațiile ce mă înconjoară și îmi arată, fără cuvinte neapărat necesare, cine sunt. Legat de cartea mea preferată, am să spun iarăși două, căci îmi place dualitatea, chiar opoziția și jocul dintre ele, la fel cum în teatru iubesc contra-emploi-ul. Pe de o parte, iubesc cartea „Înainte să adorm”, de S. J. Watson. Acea carte m-a cuprins de familiaritate cu ceva ce nu mai auzisem, cu elemente care m-au făcut să cred că acel scriitor mă știe mai bine decât eu mă pot cunoaște, fiind exact ce iubesc mai mult în această artă. Totodată, nu pot să nu menționez „Crimă și pedeapsă” a lui Dostoievski, precum și metodele artistului de a evidenția felul de gândire a protagonistului, Raskolnikov.
9. Ce staturi oferi tinerilor scriitori?
Anamaria Gheorghiță: Fiți voi înainte de toate, iubiți-vă, dar nu cu mândrie și superioritate. Veți fi uimiți să vedeți că, la fel ca în efectul fluture, vă asemănați mult mai mult fiind voi, decât cine vor alții să fiți. Munciți enorm pentru visurile voastre, se merită și nu vă pierdeți tinerețea dacă alegeți astfel. Nu vă temeți să fiți judecați (lumea mereu va vorbi, nu toți pot avea dreptate și nu îi poți împăca pe toți), atât timp doar cât faceți ce vă place, munciți, și nu faceți rău nimănui – nici vouă. Și vă rog eu mult, nu renunțați la ce vreți cu adevărat. Nu studiați ceva pentru că vă spune mama și tata – ei se vor învața cu ideea și voi veți munci ca și ceilalți. Puneți-vă întrebări legat de tot ce vă înconjoară. Citiți! Sunt atâtea genuri, mai ales autori contemporani, care nu au cum să nu se plieze pe plăcerile voastre de lectură. Chiar dacă vi se pare greu, încercați să citiți câte o carte din orice gen, chiar dacă nu o înțelegeți. REcitiți! Veți privi cu totul altfel o veche lectură. Scrieți, dar doar dacă simțiți, să vedeți ce iese, nu neapărat să publici. Deja sunt mulți care se dau scriitori pentru „faimă” și la fel de mulți oameni talentați care nu se știu sau nu au posibilități. Există edituri multe care publică mai ales debutanți, fără costuri. Șanse sunt. Căutați-le!
Fiți împliniți cu voi și va fi îndeajuns.
10. Câteva cuvinte de încheiere?
Anamaria Gheorghiță: Vă mulțumesc enorm celor ce îmi sunteți sau ați fost alături, dar și celor ce și-au rupt din timp să citească toată grozăvia aceasta. Aveți încredere în voi! Vă pup!
A fost un interviu excepțional, plin de emoție și frumos! Îți mulțumesc, Anamaria Gheorghiță, pentru această ocazie minunată!
Publicat pe 2 iulie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu