Oare câte femei își conștientizează toată puterea?
O avem în prim-plan pe Ewi (Evelin), o tânăra studentă la medicină, ce abia s-a despărțit de iubitul ei, după o relație de doi ani.
Când am citit descrierea , mă așteptăm la o carte care să creioneze mult mai bine trăirile și emoțiile Evelinei. Cartea mi-a plăcut, însă minusurile pe care consider eu că le are și pe care nu le pot trece cu vederea, m-au făcut să îmi schimb puțîn părerea.
Acțiunea debutează cu o ieșire la cafenea în patru. Mișa, prietenă cea mai bună a protagonistei, abia ce cunoscuse un bărbat, iar acesta i-a cerut o întâlnire, dar nu oricum, ci fiecare trebuia să aducă un prieten/o prietenă. Intențiile lui se dovedesc a fi altele. Andrei, bărbatul cel misterios, care purta ochelari și părea mai degrabă un adolescent tocilar, voia să o cunoască, de fapt, pe Ewi, cea care l-a fermecat de la prima vedere. Totul devine mult mai intrigant, însă ceea ce urmează nu m-a intrigat foarte tare.
Ewi și Andrei ajung un cuplu în foarte scurt timp. Deși bărbatul este foarte tăcut și adopta mereu o mînă indiferență, privirea lui ascunde o instabilitate psihică gravă. Protagonista devine superficială, din punctul meu de vedere, fiind interesată doar de bunurile materială și de alte operații estetice pe care poate să le mai facă pe banii iubitului.
Unul dintre conflicte este bazat pe numele cu care Andrei i-a cumpărat mașînă. Minciună mi se pare de prost gust, atât în realitate, cât și în acest român, însă chiar așa de mult contează cine este în acte proprietarul?
Dacă până acum am vorbit despre minusurile cărțîi, hai să vorbim și despre plusuri. Cel mai important este constituit de descrierea relației toxice dintre cei doi. Din ce va spuneam mai sus, Andrei suferă de instabilitate psihică, putem spune foarte ușor că este un psihopat, deoarece subminează încrederea persoanei de lângă el, este fericit atunci când Ewi depinde de ajutorul lui (așa cum s-a întâmplat în cazul operațiilor, când nu putea face nimic de una singură), vrea să dețînă controlul asupra oricărui lucru, deși este unul minor. Ei bine, aici mi–aș fi dorit mai mult accent pe psihologia personajelor; nu mi s-a părut că a fost bine descrisă, ci au fost spuse câteva amănunte fade.
Un alt plus este că, la câteva dintre capitole, lectură te captivează și nu poți pune cartea deoparte până nu le termini, dar următoarele, cele mai neinteresantă, nu se echilibrează cu primele menționate, ci chiar domină.
Deși am citit cartea de câteva zile, încă nu îmi pot da seama în cazul cărui personaj se potrivește titlul. Până la ultimul capitol, Andrei îi conducea viață lui Ewi, dar finalul a arătat exact opusul a ceea ce s-a întâmplat. Sau oare este vorba despre destinele amândurora? Acest aspect m-a lăsat puțîn în ceață.
Finalul arată exact ceea ce aflăm în descriere: „Nu, nu e o poveste de dragoste, e doar drumul spre maturizare și autodescoperire al unei femei care a reușit să își conștientizeze puterea…”.
Ți-ai uitat destinul în palma mea este o carte ușurică, ce se potrivește perfect în momente de maximă tensiune sau când îți dorești să simți că nu ești singurul ce trece printr-o perioada grea și ai nevoie de o cale de scăpare.
Mulțumesc, Maria Iancu, pentru exemplar!
Găsiți cartea pe Elefant, Smart Publishing, Librărie.net.
Publicat pe 19 mai 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu