O mie de impresii divizate de Suzănica Tănase

Titlu: O mie de impresii divizate

Autor: Suzănica Tănase

Editura: Berg

Anul publicatiei: 2018

Nr. pagini: 211

Pe 12 decembrie 1941, nava Struma parasea Portul Constanta. La bordul ei se aflau aproape opt sute de evrei romani, visand la o viata mai buna, la un destin in siguranta.
Plecau spre Palestina.
Din cauza situatiei politice din acele vremuri si a presiunilor britanice, nava este tinuta in loc timp de 10 saptamani in Istanbul. Pe 23 februarie, 1942, seara, navei Struma i se taie ancora si este tractata in afara portului, la circa 10 kilometri de coasta. Cei opt sute de evrei romani raman abandonati in mijlocul apelor tot restul noptii, ca apoi, in dimineata urmatoare, sa fie trimisa o torpila ce ii loveste din plin, scufundand vasul Struma ca si cand nici nu ar fi fost.
Doar un tanar supravietuieste tragediei, un baiat de optsprezece ani, cu numele de David Stoliar, singurul care ajunge mai tarziu in America.

Acest roman nu este despre Struma, nu este nici macar despre acele sute de suflete inocente ce isi cautau salvarea in alta tara, pe alte meleaguri.
Aceasta carte este despre mine si cautarile mele, despre personaje ce insumeaza intrebari ce vor ramane fara de raspuns, asemeni vasului Struma ce se leagana dezolat in brate inspumate.

Anton Cehov, prozator si dramaturg rus, a spus ca un scriitor isi „cuibareste minciunile” in inceputul si sfarsitul povestii abia scrise, dar daca tai inceputul si sfarsitul, daca il azvarli la o parte, doar atunci poti gasi adevarul, doar atunci afli omul de dupa condei. Acolo ma ascund eu, ca in gaura de iepure a lui Alice, intre dilemele propriilor personaje fictive, intre emotii si bucurii trecatoare. Acolo imi tainuiesc esenta.

O mie de impresii divizate ne-o prezintă, la început, pe Hanna, care, la vârsta de 81 de ani, era mamă și bunică. Însă, povestea nu se rezumă doar la bătrânețea pe care o ducea femeia, ci la demonii trecutului, ce nu îi dădeau pace nici după mai bine de 60  de ani, primind o scrisoare de la cineva neașteptat, care i-a răscolit și mai mult inima.

La vârstă de 21 de ani, când era în ultimul an de studiu, gazdele la care locuia i l-au prezentat pe Dumitru Popescu, șef al secției militare din Neamț. Acesta era văduv și avea o fiica, pe Ilinca, care era crescută de doica sa. Ziua în care a acceptat să îi fie profesoară a consolidat temelia suferinței de apoi.  Cu Ilinca nu avea o relația foarte apropiată, deoarece aceasta avea un comportament rece, în loc să se apropie, se distanță și mai mult de Hanna. Dar, într-un final, tânăra i-a câștigat încrederea.

În timp ce îi preda Ilincăi, Hanna preda și unei clase speciale, cu copii care urmau să părăsească căminul în care au fost abandonați. Acolo îl întâlnește pe Lorian, un tânăr rebel, pe care nu îl interesa școală, un copil abandonat ce nu dorea să își vadă niciodată părinții, spunând că a fost aruncat ca și un gunoi, iar ei nu însemnau nimic pentru el. Interesul pe care îl trezește față de Hanna îl ajută să perceapă cursurile cu alți ochi, astfel începând să frecventeze zilnic sala de clasa. Deși era mai mare cu aproximativ 2 ani, Hanna îi aprinde un foc în inima înghețată de suferință.

Fiind foarte deschise una cu cealaltă, Ilinca și Hanna dezbat diferite subiecte. Unul dintre ele erau elevii clasei sale, pentru care Ilinca nutrea anumite sentimente, mai ales pentru Lorian, băiatul cu gânduri întunecate.

Îi aud pe ceilalți plângând, iar ei mă aud pe mine. La căderea nopții, nimeni nu se poate ascunde, nimeni nu scapă valurilor vijelioase că lovite de stânci, doar că stâncile sunt neputințele noastre, iar valurile tot ce refulăm unii de alții și de cele mai multe ori, tot ce inabusim față de noi înșine.

Odată cu ziua Hannei, aceasta a avut ideea de a-i invita pe cei opt elevi ai săi în casa șefului de secției. A fost a două greșeală pe care a comis-o, prima fiind acceptarea slujbei. Însă, din cauza vremii nefavorabile, copiii nu au mai ajuns, iar Ilinca s-a închis în camera ei, fiind îndurerată că nu îl vedea pe băiatul care i-a furat inima. Într-un final, pentru a o împacă, Hanna o ia cu ea la școală, unde petrece câteva ore în compania celor opt.

Lorian și-a dat seama de apropierea pe care o voia Ilinca, iar atunci a găsit un bun de prilej de a fi mai aproape de profesoara lui. Primeau zilnic vizite, Lorian nelipsind niciodată, unele fiind și fără știrea Hannei și a doicai fetei.

Când tânărul s-a simțit pregătit și era singur în compania femeii pe care o iubea, a făcut un gest ce a dus la destrămarea relației din Ilinca și Hanna. Oare ce a făcut atât de greșit Lorian încât să o facă pe Ilinca să urască? A fost greșeala lui sau a Hannei?

De atunci, Hanna a fost părăsită și singură, trebuind să înfrunte greutățile războiului, care se pornise, în 1941, împotriva evreilor; era în pericol.

Până unde îl va face dragostea pe Lorian să lupte? Se va autodistruge pentru cea căreia i-a dăruit inima?

De ce Hanna se simțea vinovată încă, deși trecuseră 60 de ani? Cine a fost persoana de la care a primit scrisoarea? Va muri cu sufletul împăcat sau demonii vor continua și dincolo de viață?

O mie de impresii divizate îți va rupe sufletul în milioane și milioane de bucățele, apoi, când te aștepți mai puțîn, va lipi câteva minuscule bucăți și ți le va sfărâma in alte bucățele, înzecit mai sfărâmate.

De ce ar amenință toate acestea cu un trecut nimicit, răpus și dureros, care nu i-ar aduce altceva decât suferință? Pentru ce să mai dezgroape totul? Viață ei era oricum la sfârșit și, odată plecată, secretele aveau să piară împreună cu ea. Ce trăise era doar o poveste, o altă plăsmuire într-o condică a vieții.

Recomand cartea celor „tari” de inima! Celor care vor sa descopere un trecut tragic!

Mulțumesc, Suzănica Tănase, pentru ocazia de a citi cartea! Mulțumesc, Editura Berg!

Link-uri:

O mie de impresii divizate pe Libris

O mie de impresii divizate pe Amazon

O mie de impresii divizate pe facebook

Suzănica Tănase pe facebook

Site-ul Editurii Berg

Publicat pe 27 iulie 2018