„Colecționarul” nostru drag nu este decât un macho man. Are aproape toate femeile pe care și le dorește în pat, pentru a-și satisface plăcerile carnale.
După o seară petrecută cu câte o țipă căreia îi uită imediat numele sau nu îl reținea niciodată, încearcă să găsească în ea calitățile pe care și le dorește la o viitoare consoartă. Cum multe dintre ele nu acceptă faptul că fumează sau că ascultă muzică dis-de-dimineață, acesta se comportă necioplit și aproape le gonește din casa lui…
– Ce vreți voi de la mine, nu o să va ofer vreodată! Sunt un spirit liber, nu sunt adeptul schimbării, compromisului, viselor uitate pentru o siguranță imaginară. Nu este timp de compromis; viață e scurtă și știu deja că nu îmi ajunge. În fond, voi, ce călcați pe cadavre, având grijă de binele propriu; ați face vreun compromis pentru mine? Nu! Drept urmare, aștept liniștit varianra mea în oglindă că să fiu mulțumit. Restul, mergeți în liniște, dar după ce ați făcut gălăgie în pat! Și mulțumiți-mi măcar în gând, de la mine ați învățat o lecție! De la acest individ, care este o negare a propriului suflet. Este perfect acest teatru până se primesc aplauzele. Odată trasă cortina, actorul rămâne singur. Când în culise sufletul iese la suprafață, brăzdat de dorința neîmplinită, condamnat la singurătate și frustrare, nu e bine să fiți prezente, pentru că ați calcă cu bocancii pe spirit…
Lumea lui David se schimbă cu venirea unei femei care organiza evenimente caritabile. Elizabeth Zelda este numită de colecționarul nostru „regina„. Scurtă și la obiect, aceasta l-a încântat pe David prin comportamentul ei puternic și ușor arogant.
– Garantez că nu e cazul! Acestea fiind spuse vă trimit locația și ora pe adresa de email de pe pagină firmei. Va aștept!Închide telefonul.– Na drace, mi-o făcu! Trebuie să te cunosc, stimată doamnă, că tare îmi e că urmează aventura vieții mele după cum mi-ai închis telefonul!Zâmbește și deschide email-ul.–Na, că mi l-a și trimis. Și s-a semnat organizator de evenimente. Numele, doamnă nepoliticoasă, unde e?
Cel mai tare m-a amuzat când Elizabeth avea poftă de înghețată (nu, nu așteaptă un copil).Dar „piesa de rezistență” apare atunci când David o provoacă să alerge pe tocuri, cu înghețata în mâna. Crezând că nu va face acest lucru, Colecționarul nostru este uimit de comportamentul copilăresc al femeii.
– Scuzele mele!– Acceptate! Dacă mai scoți vreo perlă, încep să alerg pe tocuri și trecătorii vor privi la mine ca la o nebună.– Aș vrea să o văd și pe asta! Aoleu și o văd! Doamne, femeia asta mă termină psihic, stai să nu cazi, ce să fac, oare să alerg și eu după ea? Nu, că dau impresia că fuge de mine… La dracu’, ba alerg după ea, în caz de cade să fiu acolo să o prind. S-a dus ideea mea de lins înghețata împreună! Ptiuu, afurisită femeie! Ia uite la ea că se întoarce! Dumnezeule, cum alergi așa pe stradă?– Așa de bine și de frumos!– Nu te bat pantofii aia?– Nu, pentru că sunt cuminte.
Deși minunatul nostru colecționar se comportă frumos cu Elizabeth, aceasta nu se lasă așa ușor, în ciuda așteptărilor lui David. Acesta face eforturi considerabile pentru a o cuceri, dar, într-un final, ajunge să renunțe la această promisiune mută pe care și-a făcut-o. Femeia care i-a acaparat sufletul nu vrea să sufere, așa că îl îndepărtează prin câteva cuvinte metaforice:
– Din toată furtună ce te reprezintă, eu aleg ploaia, ea e liniștea. Tu, cu numai un pas, poți cutremura ferestrele sufletului, iar eu am nevoie de liniște și de zâmbet… Sufletul există și este mai sensibil ca noi, poate fi distrus la cutremur… Așa că ai grijă cum pășești, păstrează distanță! Destul de explicită, domnul meu? O seară frumoasă!
Dar, când un bărbat este îndrăgostit, nu se lasă ușor. Așa că David face tot ce îi stă în putință pentru a o avea pe Elizabeth, femeia lângă care se vede alături pentru tot restul vieții.
Nebun de alb adusese liniște în sală, mâinile se legănau în aer, vocea lui gravă de obicei devenise caldă, stătea pe marginea scenei, privind către Elizabeth, care îl privea și ea de sub pălărie.– Și te iubesc cu milă și cu groază, tot ce-i al tău mi se cuvine mie…
Recomand din suflet această carte! Merită să îi cunoașteți povestea colectionarului, a bărbatului ce cânta pentru a dona banii copiilor!
– Îți vei pune capul pe pieptul meu munte, vei rămâne în brațele copaci care-ți apară pădurea de zbucium, rămâi să îmi fii trunchi!
Link-uri:
Colectionarul pe facebook.
Roxana Anamaria Zeldea pe facebook.
Puteti gasi cartea la Libraria Mihai Eminescu.
Sau pe Amazon.
Sau IBookSquare.
Publicat pe 12 iulie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu