Autor: Cintzia Angelina Mardale
Editura: Libris Editorial
Nr. de pagini: 348
Că majoritatea cititorilor, m-am lăsat fascinantă de coperta și de subiectul abordat și, anume, relațiile care încep prin intermediul Facebook-ului. De când a evoluat tehnologia, oamenii nu au mai fost interesați să discute cu alții "face to face", ci s-au rezumat la câteva click-uri pe o aplicație și au început conversația. Unele relații au ținut o luna, altele câțiva ani buni, iar, poate foarte puține, încă rezistă și acum. Dar ești sigur că persoană din spatele ecranului e cea care se prezintă și nu este un/o psihopat/a?
Amalia, personajul principal al romanului, este studentă la Drept. Elevă conștiincioasă, ea preferă să isi petreacă timpul liber învățând pentru facultate. Dar, atunci când are nevoie de câteva răspunsuri la un chestionar, cere ajutorul prietenilor de pe Facebook, iar viață ei se schimbă radical. În peisaj apare Vlad Țepeș, al cărui nume mi s-a părut a fi sugestiv, care este un bărbat destul de dubios și foarte insistent.
De la un simplu chestionar, relația dintre cei doi evoluează atât de mult încât apar sentimente. Sunt adolescență, cică "mă îndrăgostesc" imediat, însă până și mie mi s-a părut a fi ireală această dragoste, care a pornit de la câteva mesaje fade, din care nu prea am înțeles mare lucru.
Conversația lor virtuală a continuat mult, până când așa numitul Vlad Țepeș a decis că e timpul să se arate și să nu se mai ascundă. Și ce să vedeți? Vlad Țepeș este Victor, bărbatul care deține companii în foarte multe țări și care arată de zici că e fotomodel.
Am citit foarte multe cărți cliseice, mai ales când am descoperit Wattpad-ul în ianuarie 2016, însă, parcă, în fiecare găseam măcar o parte originală, care să îmi rămână întipărită în minte, să mă facă să văd povestea prezentată diferit, care nu aveau același fir narativ, nu erau obișnuite. În "Bărbatul de pe Facebook" nu am avut parte de niciun astfel de moment. Finalul mi s-a părut a fi asemenator cu cel al căror cărți au o continuare și unde, sunt sigură, că există o împăcare.
De obicei, imi este foarte greu să scriu despre cărțile care nu mi-au plăcut, de aceea nu împărtășesc foarte mult din acțiune.
Cartea ar fi avut foarte, foarte mult potențial, pentru că subiectul este unul de actualitate, însă nu a fost exploatat la maximum, din punctul meu de vedere.
De când am primit romanul și până l-am finalizat, am crezut că voi empatiza cu el, că mă voi regăși în povestea Amaliei, dar nu a fost să fie.
Iar pe mine ma puteti contacta pe mail-ul andreeaboaca222@gmail.com si pe pagina Povesti la rascruce.
Nu mă tentează cartea. Plus că doar păreri negative am auzit.
RăspundețiȘtergereMi se pare o carte potrivită pentru momentele in care vrei să te relaxezi, dar doar pentru atât.
Ștergere