Am avut ocazia să îi iau un interviu lui Oliviu Crâznic. Sper să va placă la fel de mult cum mi-a plăcut și mie!
Povești la răscruce: Prezentați-vă in câteva cuvinte pentru cei care nu va cunosc.
Oliviu Crâznic: Sunt scriitor profesionist (prozator, poet, eseist – plătit pentru o bună parte dintre creațiile sale), traducător literar, antologist, critic literar, conferențiar, „instructor” de scriere creativă, consilier juridic etc. Am fost distins cu mai multe premii, dintre care unul european. Am publicat două cărți de care sunt foarte mulțumit, cu succes la critică și la public – romanul gotic …Și la sfârșit a mai rămas coșmarul și volumul de colecție Ceasul fantasmelor. În prezent, colaborez cu revistele culturale EgoPHobia (unde dețin rubrica Studii fantastice) și Apostrof (revistă a Uniunii Scriitorilor din România). Întrețin un blog cultural la adresa https://www.goodreads.com/author/show/4939353.Oliviu_Craznic/blog (rubrici principale: Adevăruri și revelații, Lingvistică, Teoriile esențiale). Pe pagina mea oficială Facebook (https://www.facebook.com/oliviucraznicofficialpage) întrețin rubrici ca: Recomandări culturale, Jurnal filmografic, Recomandări practice – și public știri privind activitatea mea literară. Pe pagina mea personală Facebook, public știri socio-politice, încercând să semnalez cititorilor pericolul pe care îl reprezintă reînvierea socialismului (sub masca progresismului) în Europa, și știri privind activitatea literară a unor scriitori pe care îi apreciez.
Povești la răscruce: Cum v-ați decis sa scrieți Fantasy si SF?
Oliviu Crâznic: În general, scriu gotic (mister de tip medieval), fiind dintotdeauna pasionat de această specie literară. Când scriu fantastic întunecat, acesta are pronunțate accente gotice. De asemenea, științifico-fantasticul meu este, de fapt, un neogotic. Printre motivațiile scrisului, s-au numărat: nemulțumirea față de cărțile nou-apărute pe care le citeam, prea superficiale pentru gustul meu (cu puține excepții); nevoia de a transmite anumite idei morale și de a prezenta anumite teorii filosofice publicului; nu în ultimul rând, îndemnurile persoanelor apropiate.
Povești la răscruce: Vi s-a schimbat stilul de a scrie după publicarea primei cărți?
Oliviu Crâznic: Nu. Am acordat mai multă atenție stilului și corecturii, atâta tot. Nu am dorit și nu doresc să scriu variat sau să mă „înnoiesc” în calitate de scriitor – îmi doresc doar să păstrez aceeași calitate pe care am oferit-o publicului în prima mea carte. Scriu pentru un anumit tip de public care așteaptă un anumit tip de cărți – același tip de cărți pe care îl aștept și eu de la autorii mei preferați, și de la care nu aș vrea ca aceștia să abdice.
Povești la răscruce: Cât de greu vi se pare că este sa publicați o carte (scriere, corectare, alegerea editurii)?
Oliviu Crâznic: Nu este greu să publici o carte; este însă greu să publici o carte pentru care să fii plătit, și mai greu fiind să publici o carte pentru care să fii plătit bine. Scrisul vine de la sine (dacă nu vine, mai bine nu te gândi să publici). Corectura (în fapt, stilizarea) este într-adevăr dificilă, dar mulți scriitori sar peste această etapă, o lasă în seama editurii (de multe ori, și editurile sar peste această etapă, imaginându-și că a înfăptuit-o scriitorul sau, pur și simplu, din nepăsare); pentru mine „corectura” durează cel mai mult și îmi este cea mai neplăcută parte din întregul proces, de aceea am tendința, deloc recomandabilă, să o amân cât mai mult posibil. Alegerea editurii este cea mai simplă – nu sunt multe edituri care publică autori români, și dintre cele care publică, nu sunt multe care îi plătesc, astfel încât cam știi de la început unde te poți duce cu manuscrisul (și unde merită să te duci).
Povești la răscruce: La ce vârstă ați început să scrieți?
Oliviu Crâznic: Am scris dintotdeauna; însă serios, cu intenția de a publica, am început să scriu în anul în care am și debutat (2010) – la vârsta (târzie) de 32 de ani.
Povești la răscruce: Cum s-a numit prima povestioară scrisă de dvs.?
Oliviu Crâznic: Am scris povestiri după ce am publicat romanul, fiindu-mi solicitate de varii edituri. Primele două au fost Tempus fugit (o poveste „steampunk” despre „moartea” Timpului) și Însângerată, luna (o poveste gotică despre Transilvania și despre iele). Ambele se regăsesc, acum, în Ceasul fantasmelor.
Povești la răscruce: Care este avatarul dvs. Sau ce animal credeți că vă reprezintă spiritul?
Oliviu Crâznic: Fiind raționalist, nu cred în energii, animism etc. Fiind umanist, nu cred că un animal îmi reprezintă spiritul – spiritul meu caută (sper că, măcar uneori, și reușește) să fie profund și exclusiv uman.
Povești la răscruce: Care este cel mai complex personaj din cărțile deja publicate de dvs.? Descrieți-l.
Oliviu Crâznic: Toate personajele mele sunt complexe, până și cele care apar episodic, fiind o îmbinare de trăsături ale unor personaje istorice, ale mele și ale unor cunoscuți (desigur, transfigurate în scop artistic). Nu creez personaje care să nu aibă un mesaj de impact prin chiar existența lor în carte. Poate cel mai complex personaj ar fi unul colectiv, care apare în toate poveștile mele: grupul de indivizi diferiți, pe care înțelegerea naturii exacte a Binelui îi determină să acționeze uniți, să se completeze unii pe alții, să își riște viețile. Nu îi leagă nimic sentimental; ei nu se plac și nu ajung să se placă, în alte circumstanțe ar fi chiar indiferenți unii față de suferințele altora, sau ar fi chiar dușmani. Însă, puși în fața unui scop înalt, a cărui noblețe o recunosc fără dificultate, își dau seama că valorile umane sunt superioare dorințelor individuale. Rațiunea și corectitudinea îi împing înainte, chiar dacă egoismul sau frica ar dori să îi tragă înapoi. Conștienți de necesitatea înfruntării Răului de către om, ei sunt conștienți și de faptul că această înfruntare poate avea sorți de izbândă într-un singur caz: dacă, indiferent ce se va întâmpla, nici unul dintre ei nu va lua nici o clipă, în calcul, cea mai urâtă acțiune umană: trădarea.
Povești la răscruce: Ce sfaturi le oferiți scriitorilor tineri sau care sunt la început?
Oliviu Crâznic: Să aibă mare grijă ce fel de cărți citesc – dacă citesc cărți proaste, vor scrie cărți proaste. Să citească scriitorii clasici și multă teorie literară. Să fie atenți de la ce edituri își achiziționează cărțile – unele oferă traduceri și redactări execrabile, care pot afecta semnificativ și negativ stilul unui scriitor. Să caute să își facă un nume și un public în Internet (prin intermediul unui blog, al rețelelor de socializare virtuală, al publicării în reviste etc.). Să caute să se alieze cu alți oameni din domeniu – este mult mai ușor să răzbești ajutat, decât să răzbești de unul singur (de fapt, nu se poate să răzbești de unul singur, oricât de grozav ai fi sau te-ai crede – poate doar dacă investești în activitatea ta o sumă imensă de bani). Să investigheze întâi cine sunt cei care îi critică sau le dau sfaturi și, doar dacă sunt convinși că își doresc să ajungă ca aceștia, să îi asculte. Să nu scrie niciodată ceva de rău despre un coleg de breaslă aflat în activitate – dacă nu îl plac, să îl ignore. Să nu răspundă niciodată „atacurilor”, indiferent de la cine vin acestea, ci să le ignore (pe blogul personal, pe Facebook etc. se pot utiliza cu încredere butoanele virtuale „Șterge”/„Blochează”) – cei care vor asista la „război” nu vor vedea un om care are dreptate și unul care nu are, vor vedea doi scandalagii frustrați care fac pe scriitorii.
Povești la răscruce: Câteva cuvinte de încheiere?
Oliviu Crâznic: Mulțumesc pentru interviu și îi invit pe cititori la Târgul de carte „Final Frontier” (Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”), sâmbătă, 13 aprilie, ora 15:00, la standul editurii Crux Publishing, unde voi vorbi, în calitate de invitat special, despre o carte foarte bună – Agenții haosului –, semnată de Ana-Maria Negrilă.
V-am spus ca e genial, nu? Cat de curand, sper sa citesc o carte de-a autorului.
Publicat pe 7 aprilie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu