Interviu Titus Radu

1. Prezentați-vă în câteva cuvinte pentru cei care nu vă cunosc.

                  Titus Radu: De regulă, atunci când ne prezentăm o facem apelând la definirea noastră prin familie sau prin realizări profesionale ori ne îndreptăm către aspecte care aduc cu lecturarea unui CV. Dar cum să te prezinți unui blogger literar? Sau cititorilor? Oricum, ei pot afla despre mine date strict biografice, dacă își doresc. De asta, am să spun așa: sunt un observator al lumii, ca noi toți. Dintre noi toți, unii preferă să-și transpună cunoașterea în mod literar. Fac parte din această categorie.

2. De ce abordați acest gen și nu altul?

                       Titus Radu:  De ce acest gen? Dacă te referi la stilul de a scrie, aș spune că el corespunde structurii mele și că voi prefera mereu scriitura simplă care construiește situații mult complexe decât par la prima vedere. Dacă e vorba de gen, nu voi fi niciodată poet, e peste puterile mele; proza va fi singurul loc în care mă voi putea exprima.

3. Vi se pare dificil să creați personaje de sex opus? Dacă da, care a fost cea mai mare provocare?

                         Titus Radu: Nu mi se pare dificil să creez personaje feminine. De altfel, în Emigration blues nici nu sunt prea multe, însă toate sunt puternice și bine creionate, cred eu. Ceea ce mi se pare cu adevărat dificil este să le pui în scene erotice; asta da, e o provocare de care eu am fugit, chiar dacă m-a tentat, fiindcă o astfel de scenă descrisă prost te poate arunca imediat în ridicol.

4. Descrieți puțin acțiunea din „Emigration blues”.

                           Titus Radu: Emigration blues se ocupă de oameni înfrânți. Și cel de-al doilea roman, publicat anul trecut, Hornuri de argint, face același lucru, însă de pe alte poziții. În primul e vorba despre niște oameni reduși la tăcere și condamnați la eșec de forțe exterioare lor și mult mai puternice. În al doilea, putem vorbi de oameni înfrânți și de ei înșiși, de propriile limite și neputințe.

         Dar Emigration blues „cântă” melodia dureroasă a celor striviți atât de istorie, cât și de alți oameni. Acțiunea ca atare, firul epic care ambalează toată tristețea asta, alternează scene tragice desprinse din Revoluția română cu povești dure ale fenomenului imigrației. Pe scurt, doi bărbați care au participat, fiecare în felul lui, la Revoluție, se regăsesc peste optsprezece ani în postura de imigranți undeva în sudul Italiei. Ce amintiri vor depăna ei acolo și ce aventuri vor trăi, asta nu vă mai spun. 

5. Dacă ați scrie despre dvs., ce perioadă din viața dvs. ar căpăta cea mai mare importanță? (copilăria, adolescența etc.)

                        Titus Radu: Dacă aș scrie despre mine, nu într-o autoficțiune – pentru că asta am făcut-o deja în Emigration blues, care e construit pe experiențe proprii – aș prefera perioada 20-35 de ani, atunci când ai șansa să mai fii un pic copil, dar tinzi tot mai mult să devii bărbat. Și bineînțeles că nu-ți iese. 

6. Cum ați început să scrieți?

                         Titus Radu:  Am început să scriu după ce m-am plictisit de citit :)) Nu, de fapt am început să scriu în momentul în care mi-am găsit liniștea și toate resursele necesare pentru a face un lucru pe care mi-l doream de mult timp, dar l-am amânat mereu. Și am scris cu emoție, asta pot să spun, și cu o bucurie de-a dreptul copilărească.

7. Cu ce alți autori sunteți prieten și cum v-au ajutat să vă îmbunătățiți stilul?

                           Titus Radu: Nu sunt prieten cu nici un alt autor, dar am avut de curând o întâlnire foarte plăcută cu Cătălin Marin, care tocmai a lansat un roman la Bookfest 2018. Ne-am cunoscut prin intermediul Fb și am schimbat câteva impresii despre una dintre cărțile lui, apoi am ieșit la o cafea și cu siguranță ne vom mai întâlni. Cât despre influențarea stilului, nu cred că poate fi vorba nici în cazul meu, nici în cazul lui. Deja ne-am format fiecare. Dacă îl vei citi – și ți-l recomand cu tot dragul – îmi vei da dreptate.

8. Există vreun autor cu al cărui stil vi se pare că vă potriviți?

                          Titus Radu: Aici prefer să nu fac comparații sau să nu le exprim public.

9. Ce recomandați scriitorilor începători?

                         Titus Radu: Începătorilor le-aș spune așa: evitați gerunziul în exces și abuzul de epitete.

10. Câteva cuvinte de încheiere?

                        Titus Radu:  Mulțumesc celor care au citit deja cărțile mele și celor care le vor citi. E grozav sentimentul să știi că undeva, cineva stă cu cartea ta în mână. Câteodată, când mai văd oameni citind în tot felul de locuri publice, îmi închipui cum ar fi să fie vorba despre una dintre cărțile scrise de mine. Cred că aș urmări cititorul și i-aș oferi un buchet de flori. Sau o bere, după caz. 

Iar eu mulțumesc, încă o dată, autorului pentru ocazia minunată de a îi putea lua un interviu!

Publicat pe 26 iunie 2018