Marat de Natasa Alina Culea

Titlu: Marat

Autor: Natasa Alina Culea

Editura: Librex Publishing

Nr. pagini: 248

Anul publicației: 2016

Cum întotdeauna încep prin a mulțumi, așa voi face și în acest articol. Mulțumesc, Natasa Alina Culea, pentru ocazia de a-i cunoaște povestea lui Marat, o poveste unică!

Începutul nu a fost promițător deloc, chiar mă plictisea. Însă a fost ca o pregătire. Îl pregătește pe cititor pentru cursa periculoasă în care se inhamase. 

Marat a fost ca un drum anevoios ce dădea apoi într-o prăpastie fără fund, ca un abis negru din care nu aveai scăpare. 

Totul începe odată cu plecarea Alinei în Beijing, China, în scopuri ale afacerii iubitului ei, Denis. Era prima călătorie în afara țării pe care o făcea și prima în care avea să cunoască, mai de aproape, puțin din tradițiile chinezilor.

A fost însoțită de Luana, care a ajutat-o să facă stocul tuturor produselor de pe listele bine organizate de Denis. Datorită acesteia, într-un restaurant cu specific rusesc pe care îl frecventau zilnic, l-a cunoscut pe   Hamid  și     pe     Marat, unchiul acestuia. Nu le cunoștea foarte bine limba, ceea ce îi dădea o stare de disconfort. Dar cum inimile care se atrag nu au nevoie de prea multe cuvinte pentru a se înțelege, Alina și Marat își vorbeau din priviri, niște priviri timide și tandre.

Vrând să rămână puțin singuri și pentru a-i face pe cei doi să se apropie, Luana  și Hamid propun, fiecare însoțitorului de drum, să danseze.

Am început să dansăm lângă orchestra, exact în momentul în care solista începuse să fredoneze o melodie foarte cunoscută, cântată de Alla Pugacheva, „Milion alyh roz” (…).

Acela a fost dansul în care sufletele celor doi s-au apropiat și mai tare, până au format un întreg. Ceea ce știa Alina până atunci despre iubire a fost dărâmat din temelii. Știa că dragostea pe care i-o purta lui Denis era ceva obișnuit, era o siguranță că avea pe cine conta. Dar, alături de Marat, a descoperit că dragostea nu presupune sacrificii.

„Toate relațiile ne învață ceva. Nu am înțeles atunci că nu există responsabilitate într-o relație de iubire, că dacă se ajunge la responsabilitate, înseamnă că este sacrificiu, iar iubirea nu presupune sacrificii.”

După ce au părăsit localul rusesc, la scurt timp, în ușa camerei de hotel, își face apariția Marat cu un buchet imens de trandafiri roșii. Lucrurile care se întâmplau în jurul ei erau neobișnuite, iar, în acel moment, a știut că trebuia să se gândească bine la decizia pe care o avea de luat: se întorcea în România la sfârșitul celor șapte zile, unde își reintalnea iubitul cu care era de 7 ani, sau rămânea alături de Marat, pe care îl știa de câteva zile și cu care nu schimbase foarte multe vorbe, dar pe care deja îl iubea. 

Bărbatul a invitat-o la o întâlnire, însă Alina și-a dat seama că e greșit ce face, înșelându-l pe Denis, așa că a ales prima varianta. 

 -Nu pot, iartă–mă… vocea mea era resemnată și mai calmă, luasem o decizie venită din rațiune, zămislită din sistemul de valori, sistem de care nici măcar nu eram sigură că îmi aparținea. Mi-am înfrânt inima, scoțându-mi-o din piept, deși îi auzeam cântecul de dor și am decis să plec.

A știut că inima ei rămăsese alături de cea a lui Marat, dar nu s-a întors înapoi. În schimb, singură amintire, cea mai de preț, a fost un trandafir pe care l-a primit de la o chinezoaică micuța, ca semn al iubirii pe care i-o purta Marat. Acesta a urmărit-o din umbră, în timp ce aștepta îmbarcarea în autocar, dar nu a îndrăznit să se apropie, chiar dacă era ultima lor șansă la fericire. 

Îl păstra pe Marat în creier și în suflet, deși știa că deciziile pe care le-a luat au consecințe și nu e ușor să trăiești cu ele pe conștiință. 

Am știut atunci că orice decizie are urmările ei și că eu va trebui să învăț să trăiesc cu jumătate de suflet, pentru că cealaltă jumătate rămăsese cu el, închisă într-o poveste cum nu a mai fost, o poveste cu doi protagoniști care–și vorbeau cu inima, că în filmele mute.

În scurt timp, s-a despărțit de Denis și, de aici, pasiunea pentru fotografie a devenit o muncă bine plătită, prin care a vizitat multe țări din Lume. Dar în  niciuna nu s-a întâlnit cu Marat, bărbatul pe care îl iubea.

Deși au trecut 12 ani, sentimentele Alinei au rămas neschimbate, iar suferință creștea în intensitate. Cu ajutorul Alessiei, stewardesa pe care a cunoscut-o de tot atâția ani, când plângea din cauza despărțirii de Marat, a organizat o expoziție cu fotografiile ei și a angajat un detectiv particular. 

Dar oare destinul Alinei și al lui Marat îi va aduce din nou împreună sau vor trăi fiecare în propria suferință provocată de rănile trecutului? Citiți și veți află!

Eu te-am iubit și poate că iubirea

În suflet încă nu s-a stins de tot;

Dar nici neliniște și nici tristețe

Ea nu îți va mai da, așa socot.

Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,

De gelozie, de sfială chinuit.

Dea Domnul să mai fii cândva iubita

Așa adânc, așa gingaș cum te-am iubit. – Pușkin

„… într-o noapte rece, cu luna scăzută, vor fi două inimi bătând ca una, cum trebuie să fie, când timpul nu există…”

Link-uri

Gasiti Marat pe Libris, Elefant.ro, Librarie.net si site-ul editurii Librex.

Natasa Alina Culea pe facebook

Pagina de autor

Publicat pe 6 august 2018